Patison (Curcubita pepo)

Dovlecelul patison, Cucurbita pepo convar. melopepo var. radiata, este o planta anuala care creste sub forma de tufa, de aproximativ 1 metru inaltime. Radacina este pivotanta, puternica. Tulpina creste atat pe verticala cat si taratoare. Fructul, o melonida din punct de vedere botanic, are o forma specifica cu marginile dantelate si culoarea alb-verzui. Spre deosebire de dovlecelul comun, pulpa patisonului este deosebit de fina iar gustul sau este mai apropiat de cel al castravetilor. Un astfel de fruct, ajuns la maturitate, are pana la 20 cm diametru. Se intrebuinteaza fructele foarte tinere pentru prepararea diferitelor mancaruri. Este un dovlecel de dimensiuni mai mici, cu un gust asemanator castravetului. Poate avea culoarea alb, galben sau verde. Aidoma castravetilor, din patison se pot obtine muraturi foarte apreciate. (preluare grădina mea)

patison

Bamele (Abelmoschus esculentus)

Bama (Ocra) este o plantă cu fructe comestibile din familia Malvaceelor (din care fac parte și bumbacul, arborele de cacao și hibiscul). Este o plantă anuală care crește până la 2 m înălțime. Frunzele au 10–20 cm lungime și sunt late, palmate, având 5–7 lobi. Florile au un diametru de 4–8 cm, cu 5 petale gălbui, adesea cu o pată roșie la baza fiecărei petale. Fructul este o capsulă verde și păroasă lungimea de 8-20 cm și conține numeroase semințe. Fructele sunt culese necoapte (lungime sub 10 cm) și mâncate ca legume. Frunzele pot fi folosite la îngroșarea supelor. În Siria, Egipt, Grecia, Iran, Iraq, Iordania, Liban, Turcia și Yemen bamele sunt folosite mai ales pentru prepararea unor supe groase cu alte legume și cu carne. De asemenea este folosită în bucătăriile indiană, braziliană și caraibeană. La noi se gătesc sub formă de mâncare de bame, murate, prăjite, pane, sau ca legume în ciorbe. (preluare wikipedia)

bame

Leurda (Allium Ursinum)

Leurda (usturoi sălbatic sau usturoiul ursului) poate atinge înălțimea de 30 – 50 cm. Are 2 frunze eliptic-lanceolate și lung pețiolate, cu o intensă aromă de usturoi. Florile sunt albe, stelate, iar fructul este de tip achenă. Înflorește în perioada aprilie – iunie.Este răspâdită în păduri, la umbra arborilor, preferând solurile umede. Leurda este răspândită în toată Euroasia, în special estul Europei și Caucaz. Deși face parte din flora spontană, ea a fost introdusă în cultură, iar în prezent se poate găsi relativ ușor în piețe. Cu toate acestea, cel mai ușor ea se poate procura din mediul ei natural, unde planta se răspândește ușor, pe suprafețe extinse, creând adevărata covoare la poala arborilor. Se consumă crudă, în salate, sub formă de pesto, sau gătită în supe, ciorbe, sosuri, ori mâncăruri, gătită similar urzicilor, șteviei și spanacului. (preluare wikipedia)

Leurda

Iarba cu gust de lămâie

  • Lemon grasseste o plantă perenă, cu frunze lungi și ascuțite, ce crește în buchete bogate.
  • Tulpina este groasă și se termină cu un bulb rădăcinos.
  • Tulpinile proaspete seamănă cu ceapa verde, dar bulbul este mai puțin rotund.
  • Se folosește doar partea inferioară a tulpinii proaspete, tăiată foarte fin.
  • Sau, se poate folosi tulpina întreagă, zdrobită, care se scoate din mâncare după eliberarea aromei.
  • Lemon grass se folosește la ceaiuri, curry, supe, mâncăruri cu carne de pui, pește și fructe de mare.
  • Originară din India, lemon grass este cultivată astăzi în toată lumea.
  • Se comercializează proaspătă, uscată sau pudră.

Andiva

  • Importanţa acestei plante rezidă în primul rând în posibilitatea obţinerii părţilor comestibile în sezonul rece al anului, deficitar în legume proaspete, ceea ce face posibilă valorificarea acestora cu preturi ridicate.
  • Andiva se mai numeşte cicoare de vară, cicoare de Bruxelles, cicoare Witloof sau cicoare de grădină.
  • Franţa este cel mai mare producător al aceste “salate” cunoscută pentru calităţile sale tonice şi diuretice.
  • Andiva se regăseşte de regulă în salate sau gătită la cuptor, iubeşte brânzeturile, maioneza şi asocierea cu mezeluri rafinate cum ar fi varietăţile de jambon, în special cele crude.
  • Atenţie însă la gustul său amar.
  • Când se foloseşte gătită, se fierbe în două ape dintre care prima se aruncă.
  • Când se foloseşte crudă, nu se spală: se îndepărtează doar frunzele exterioare şi se stropeşte cu lămâie.

Amăstui

  • Planta creste in locuri umede si umbroase, in zona de stepa, in raristea padurilor, prin gradini si in special are parte de putina umbra.
  • Florile sunt albe, sub forma de umbrela. Radacina este pivotanta, subtire, ramificata.
  • Tulpina erecta, cilindrica, de 50-70 cm, este acoperita cu perisori moi.
  • Frunzele sunt diachene tripenat-sectate.
  • Asmatuiul este apreciat indeosebi pentru frunzele foarte aromate, amarui.
  • In scop fitoterapeutic se utilizeaza lastarii floriferi, frunzele si fructele.
  • Este o planta anuala, se poate cultiva din martie pana in in iunie, plantele rasar dupa doua saptamani dupa insamantare, iar in 30-40 de zile se pot recolta primele frunze.
  • Frunzele si lastarii se recolteaza esalonat, treptat.